miercuri, 16 septembrie 2015

12. Nu știu...

cui să îi spun cât doare, pe cine să mai strig, cui să îi plâng, cine să mă suporte. Sunt cea mai egoistă, plâng și țip fără să mâ gândesc cât rău vă fac, iertați-mă dar nu mai are cine să mă controleze, cine să mă țină în brațe, să îmi spună la ureche că va fi bine, că vor trece toate. Mă doare tot, trup și suflet, nu e vina ta, faci totul pentru mine iar eu fac totul și mai greu decât este deja dar nu pot. Mi-au rămas pe piele urmele mâinilor tale și acum mă dor, mă ustură și pântecul doare și doare tare. Și nimic nu îmi dă puterea să fiu tare, nimic nu mă ajută, am oameni lângă mine, mulți dar toți la un loc nu fac cât tine, eu am nevoie de tine, eu te vreau pe tine, eu sunt egoistă și rea dar fără tine nimeni nu contează. Vreau să te știu bine, vreau să știu că nu te judecă nimeni, vreau să știu că merită tot efortul ăsta al nostru, vreau să fiu sigură că e cel mai bine așa pentru noi. Îți mulțumesc pentru tot, îți mulțumesc că exiști doar pentru a mă face fericită, pentru a mă sprijini și pentru a mă întări, pentru toate astea eu îți promit că rămân aici, neclintită sufletește și că oriunde ești sufletul meu e lângă tine așa cum știu că și al tău e lângă mine.

Vreau să te ştiu bine şi fericit! Sunt mândră de tine! Te iubim!

sâmbătă, 5 septembrie 2015

11. Emoții

E 28.08.2015 iar eu m-am trezit plină de emoții și tremur continuu. De o săptămână nu dorm aproape deloc și când adorm visez doar la ziua de azi. E una dintre cele mai importante de până acum, astăzi devin soția bărbatului care mi-a schimbat viața și căruia cu siguranța i-am schimbat-o și eu, în continuare sper să fie cea mai bună schimbare. Devenim o familie în fața legii iar eu o să îi port numele de acum pentru totdeauna. Sunt fericită dar cu toate astea copleșită, ne vor fi alături doar martorii și părinții însă cu toate astea eu am emoții, nu emoțiile alea simple pe care le simțim destul de des, am emoții care mă fac să tremur, să nu mai gândesc logic, îmi vine să plâng de bucurie, nu vreau să îi dau drumul la mână așa că îl strâng tot mai tare iar el râde puternic zicând că nu mă înțelege. Lumea vorbește cu mine dar eu nu aud nimic, trece totul pe lângă și parcă exersez în gând cum o să spun „Da”, mă comport copilărește dar nu mă pot controla. Puiul nostru cred că are și el emoții căci e prima dimineață în care nu joacă fotbal în burtică, nu cred că îi fac bine cu starea asta a mea. Mă pun în fața oglinzii, trag tare aer în piept și zâmbesc, îmi dau seama ce pas important urmează să facem. E și el pregătit și când îl văd parcă mă liniștesc brusc și îmi dau seama că nu am de ce să îmi fac nicio grijă căci el nu mai este doar un copil, este stâlpul familiei mele, este sprijinul meu, este omul care nu mă va lăsa să cad iar dacă am să cad știu sigur că mă va ridica și mă va susține. Toată agitația trece în 5 minute iar eu îmi dau seama că de acum sunt cu adevărat doamna lui, sunt mândră de noi. Am avut ziua pe care am visat-o, cea mai frumoasă, ne-au fost alături cei mai importanți oameni, am avut alături oamenii care nu ne-au judecat nici măcar o secundă și care ne-au iubit necondiționat.

Soțul meu este cel mai puternic bărbat și chiar dacă mai avem multe de învățat sunt convinsă că împreună o să reușim! Vă iubesc!