Azi sunt optimista

    Cu fiecare zambet pe care voi, cei care imi sunteti alaturi, mi-l aduceti pe buze ranile mele se inchid, se vindeca. Am senzatia ca atat de multa lume imi vrea binele incat nu ma mai pot opri din zambit, uneori chiar din ras, rad cu lacrimi si ma bucur de tot felul de lucruri marunte. Am realizat ca trebuie sa ma detasez, sa las in spate tot ce a fost si asta datorita oamenilor dragi care imi sunt alaturi. Acum m-as simti vinovata sa continui cu starea mea depresiva cand vad ca imi sunteti alaturi asa ca datorita voua imi revin. A durat mult sa trec peste toate cele intamplate, am facut multe greseli pana am ajuns sa imi dau seama cat de mult raneam insa am invatat, in sfarsit am invatat din ele. Faceam greseli pentru a ma razbuna cand de fapt nu faceam decat sa ranesc oameni nevinovati si-mi pare rau insa mi-am dat seama ca am gresit si acum spun stop, ma opresc. Incep sa am in jurul meu doar persoane care au ceva de spus, i-am lasat in urma pe toti oamenii aia superficiali care ma transformau si pe mine intr-un vid, intr-un gol, in ceva fara sentimente, fara emotii, fara planuri, fara persepctive.
Azi sunt optimista, azi totul e mai frumos, mai vesel, mai interactiv, mai colorat, mai bine dar cu siguranta maine va fi si mai bine.
    Va multumesc ca nu ma lasati sa cad ba din contra ma ajutati sa ma ridic de fiecare dat cand alunec. Voi, toti cei despre care vorbesc aici, sunteti oamenii care merita tot binele:
~ Cele cateva prietene care mi-au ramas alaturi si care m-au sustinut dar mi-au deschis ochii cand greseam cu siguranta imi vor fi alaturi mult timp si de acum in colo.
~ Cea care imi e mai mult decat prietena va fi langa mine tot timpul si eu langa ea, va avea grija de copii mei cand eu nu o sa pot, ma va ajuta de fiecare data cand voi avea nevoie si exact la fel am sa fac si eu, sper ca stii cine esti, pe tine te iubesc extraordinar de tare si iti promit ca orice s-ar intampla nu am sa te las singura nici macar o secunda!
~ Omul asta total necunoscut mie, m-a facut sa ma atasez de el si sa imi doresc sa ii fie bine. Mi-a ridicat de multe ori moralul, mi-a inveselit de foarte multe ori zilele, m-a facut sa ma simt importanta, speciala, mi-a urat nopti la randul "Noaptea Buna!", m-a facut sa realizez ca trecutul trebuie sa ramana in urma, el m-a facut sa inteleg ca ar trebui sa scriu si ceea ce mi se intampla bine,frumos si cu vocea lui am adormit cateva seri la rand.
~ Cel care ma uita cel mai des esti tu, insa cand am cu adevarat o problema tot tu ma ajuti sa o rezolv. Nu prea am secrete fata de tine caci nu pot sa te mint, ma prinzi repede.
~ Tu ma distrezi foarte tare! Datorita tie am ras ultimele zile pana la lacrimi, am facut chestii noi care m-au scos din monotonia asta in care ma blocasem.

    Va multumesc atat celor care mi-au fost alaturi de mult timp dar si voua, cei pe care acum va cunosc dar care ma ajutati si ma faceti sa rad chiar mai mult decat as avea nevoie.

O greseala - o lectie.

     De cate ori nu ai judecat un om dupa aparente? De cate ori nu ai judecat un om dupa vorbele altora? De cate ori nu ai judecat fara sa cunosti? De multe, sunt sigura. Am fost judecata de atatea ori inainte de a ma cunoaste incat s-ar crede ca eu as avea capacitatea de a acorda omului sansa inainte de a-l eticheta, inainte de a-l considera in diferite feluri. Oamenii sunt suflete, sufletele nu trebuie ranite, sufletele au nevoie de protectie deci oamenii au nevoie de protectie. Am gresit si imi pare rau, as vrea sa imi promit ca nu o sa o mai fac dar sunt sigura ca am sa o fac iar, e defectul pe care il avem cu totii, credem ce spun altii si judecam dupa cuvintele altora iar apoi cand vedem ca am gresit regretam, exact ca si mine acum. Am primit o lectie de viata valoaroasa, pe care nu vreau sa o uit si din cauza asta o scriu! De fiecare data cand o sa citesc o sa imi aduc aminte ca nu e bine sa judeci fara sa cunosti! Am cunoscut un om caruia i-am pus o eticheta, total gresita bineinteles, un om cu un suflet mare, un om ambitios, cu caracter si foarte civilizat, in alte cuvinte: am cunoscut un OM. A trecut prin multe insa a demonstrat ca este un suflet puternic, a iertat multe dar nu a uitat nimic, respecta si cu siguranta isi doreste sa fie respectat, sufletul asta are multa ambitie si multe de oferit, merita sa primeasca exact ceea ce daruieste, merita ce e mai bun si sunt sigura ca acest suflet va gasi tot ce e pentru el, tot ce merita. Acest OM si-a primit si totodata invatat lectia, spre deosebire de mine care primesc lectie dupa lectie, asta pentru ca nu invat din ele, o sa depun mai mult efort sa invat si sa vad partea plina a paharului. Merita mult mai mult si va primi! Tu, draga OM, esti special doar pentru ca esti!
Cine ma cred eu sa judec? Cine sunt eu ca sa imi spun parerea despre oamenii pe care nu ii cunosc? Imi doresc sa nu mai fac asta caci pot avea surprize mari.
    Sunt multumita de mine caci cred ca am facut ce trebuia in fata acestui om desi am gresit in fata altuia, am procedat exact asa cum mi s-a parut mie cel mai corect.
   Nu va mai jucati cu sentimentele, caci ele sunt viata iar viata nu e un joc! A te juca cu sufletul unui om, pentru mine, e ca si cum ai rupe o piesa dintr-un puzzle iar apoi sa te astepti ca puzzle-ul sa iasa perfect! Am incercat sa imi mentin pozitia si demnitatea si sper ca am reusit. Imi doresc sa fie corect modul in care am procedat.
    Imi pare rau doar pentru ca m-am lasat si eu dusa de vorbe.
     Toti primim ceea ce meritam! Si toti vom fi judecati dupa cum judecam! Daca de persoana care e langa tine nu iti pasa macar sa iti pese de tine asa ca nu judeca ca nici tu la randul tau sa nu fi judecat!
    La finalul zilei pot spune ca am primit o lectie frumoasa, importanta si de neuitat!
    Iti multumesc strainule! :)

Somn usor!
P.S: Invata sa te pui pe tine pe primul loc apoi ai grija si de restul!

Pacat ca nu ai curaj ...

Zambetul nu are varsta

    Am avut un sfarsit de saptamana  grozav, am petrecut in familie atat sambata cat si duminica. Nu am fost niciodata prea multumita de familia mea (nu vorbesc de parinti ci de rude in general) insa de data asta mi-a placut mult de ea. Sambata l-am sarabtorit pe cel mai mic membru al familiei, a implinit 3 ani si a avut parte de o petrecere cu pusti de varsta lui dar nici noi cei mai mari nu ne-am lasat mai prejos. Am stat si cu copii care m-au distrat in fiecare secunda, le-am urmarit gesturile si i-am clasificat, mi-au placut, imi placeau chiar si cand se certau sau plangeau. I-am vazut cum zambesc si fiecare zambet al lor ma facea sa ma simt fericita, mi-au transmis o stare extraordinara, cred ca am avut parte de un fel de terapie prin zambet.
    Am vazut si oameni ajunsi la maturitate deplina dar care stiu sa se bucure de viata si sa rada ca toata pofta din lume, am ras cu lacrimi de rasul lor. Doamnele despre care vorbesc isi povesteau tot felul de amintiri petrecute fie impreuna fie separat insa chiar daca intamplarea in sine ar putea fi considerata una nu tocmai comica, felul in care ele povesteau te faceau sa razi si fara sa vrei. Nu imi aduc aminte de cand nu am mai ras cu atat de multa pofta, am ras pana mi-au dat lacrimile, uitasem la un moment dat si de ce rad insa pur si simplu nu ma mai puteam opri.
    Cel mai ciudat a fost sa vad ca noi, cei tineri aveam mai putina vlaga ca cei care ne-au dat viata, cei care ne-au crescut, cei care ar putea avea motive sa fie obositi, motive sa se planga, motive sa stea pe ganduri, sa fie ingrijorati ba chiar sa planga, insa nu, ei sunt fericiti, foarte fericiti, sau poate ca timpul i-a invatat sa ascunda mai bine ce au pe dinauntru insa asta e un lucru bun. Noi suntem mai fragili si nu stim sa ne ascundem vulenrabilitatea dar cu siguranta o sa invatam.
    Duminica a fost o alta zi in faimilie insa de data asta a fost vorba de o petrecere surpriza pentru una din verisoarele noastre care locuieste in S.U.A si acum, in vacanta de primavara, a venit aici iar in timpul saptamanii a fost ziua ei. Bunica ei s-a gandit sa ne stranga pe toti ca sa ne cunoasca mai bine sau sa isi reaminteasca de noi. A fost amuzant, emotionant si frumos!

    "Umorul constituie o forta. Nimic nu uneste mai mult oamenii ca rasul." - Lev Nicolaevici Tolstoi