Te rog ...

 ... nu te juca! Îmi place să mă joc dar nu cu oameni, nu cu vorbe și nici cu sentimente. Așa că te rog și pe tine să nu te joci cu mine. Joaca are mereu rolul ei însă nu transforma totul într-o joacă.  

 Tot ce se întâmplă îmi place, până și ironia ta care adesea devine obositoare e de cele mai multe ori drăguță.  

 Nimic nu mai e monoton.  

 "Vrea să se joace și o face prin tot felul de mijloace!" 

Dispari ....

o să sfârșești exact că toți ceilalți care au incercat să intre în viața mea, unii dintre ei s-au furișat, alții au intrat fără nicio jenă cu bocancii lor murdari de lacrimile fostelor iubite iar alții, ca și tine, s-au strecurat frumos și incet în viața asta a mea. Cei din urmă au lăsat cele mai urâte și mai adânci urme, noroc că n-au fost mulți. Însă să știi că nici unul dintre ei nu a plecat fără să sufere, măcar puțin. I-am făcut să plece singuri sau i-am dat afară cu tot cu bocancii ăia ai lor. Crezi că ești pregătit? Dacă răspunsul tău este "Da" atunci eu te rog să nu dispari dar dacă e altul atunci... dispari. După cei mai mulți dintre ei nu am vărsat nicio lacrimă dar pentru unii am plâns cât pentru toți la un loc. Nu cred că vreunul dintre ei mă va uita vreodată. Și dacă nici acum nu te-ai speriat rămâi dar înarmează-te, sunt curioasă ce arme ai. Dacă te bazezi pe șarmul și aspectul tău să știi că acum învăț să nu le mai acord atât de multă importanță. Eu nu mă mai îndrăgostesc de trupuri.
Vreau să te sărut, țin minte că îmi plăcea, stai liniștit nu mă mai îndrăgostesc doar după un sărut... nu cred că o să o mai fac vreodată.
Nu sunt imună la voi deși uneori vreau să par. Dacă ai curaj te aștept, nici nu știi cât mi-ai lipsit!
Vii? Rămâi?

Libertatea asta ...ma sufoca

Am nevoie de un om! Am nevoie de un om care sa ma sprijine, sa ma ajute, sa ma inteleaga, de fapt cred ca am nevoie de un om care sa ma iubeasca. Cum sa ma iubeasca ei cand eu nu o fac? Cum sa ma iubesti tu cand eu nu pot? De ce ai iubi tu ceva ce eu nu pot iubi?
Mai mult ca niciodata simt nevoia unui om care sa ma asculte, sa ma lase sa plang si la final sa nu faca altceva decat sa ma sarute, sa ma ia prin surprindere, sa ma faca sa ma indragostesc si sa imi doresc sa lupt pentru el. Monotonia din jurul meu ma omoara, nu o mai suport! Vreau sa am pentru cine sa lupt, sa ma transform din nou in fiara care se lupta pentru cel pe care il iubeste, in persoana care nu se lasa batuta, in cea care nu pleaca atunci cand e mai greu, vreau sa il gasesc pe cel care imi da motive sa fac totul pentru el. Mi-e dor sa simt ca apartin cuiva, ciudat ... stiu, nu sunt un obiect dar mereu am simtit nevoia de apartenenta, de statornicie. Imi lipseste sa stiu ca undeva un el adoarme cu mine in gand, imi lipseste enorm! M-am saturat de atata libertate si nebunie si nepasare.   O libertate ca asta ma sufoca, ma oboseste, ma lasa fara putere, fara vlaga si fara ... libertatea asta .... ma omoara.

Azi ...

Dau omului in cap si dupa imi cer scuze

Exact asa

Eu ma chinui sa fac tot ce pot, pacat ca tu esti orb!


Poate e cazul sa cauti suflete! Stii foarte bine la ce ma refer asa ca nu are rost sa ma intrebi nimic!

2 zile

In 2 zile am experimentat o multime de sentimente, sentimente destul de noi pentru mine. Am cunoscut unul dintre putinii oameni care mai stiu sa iubeasca, care mai stiu sa rada cu lacrimi dar si sa planga, am cunoscut omul care nu stie sa minta, omul care inca ne mai crede pe noi ceilalti sau celalate niste fiinte bune incapabile de a face rau sau de a minti.
Sunt 2 zile pe care nu vreau si cu siguranta nu am sa le uit niciodata. E ciudat cum am profitat de un moment atat de nefavorabil pentru a imi indeplini mie o dorinta, probabil am fost egoista. Mi-am dorit atat de mult sa te stiu incat am ajuns sa pun asta pe primul plan desi poate tu ai fi avut nevoie de liniste, sper ca am reusit sa te faca sa iti mai iei gandul din cand in cand, sper ca ti-am fost alaturi  si ca nu te-am obosit (prea tare). Mi-era atat de frica de reactia ta cand ma vei vedea acolo incat nu o singura data ci de mai multe ori m-am gandit sa plec inainte ca tu sa ajungi si doar daca imi vei cere sa vin, sa vin. Mi-am luat inima in dinti si am stat acolo pana ai ajuns, am fost uimita sa iti vad reactia, iti multumesc pentru asta. Probabil am parut o persoana destul de dura si cu picioarele pe pamant, asa sunt in afara camerei mele. E prima oara cand nu stiu cum sa scriu, cand nu stiu cum sa imi astern gandurile aici, e prima oara cand simt ca nu o sa uit nimic si ca nu e nevoie sa insir tot.
Imi aduc aminte ca ma intrebam destul de des daca dupa ce ma vei cunoaste imi vei ramane alaturi, ei bine acum cred ca imi vei ramane aproape. E ciudat ca de atatea ori tu si fost singurul care si-a dat seama ca nu sunt bine desi nu ma vazusei niciodata (am vrut sa scriu iar ca nu ma cunosteai dar tu, ma cunosti mai bine ca multe alte persoane de aici).

Nu mai pot sa scriu acum!
Sper ca nu fost prima si ultima oara!
Multumesc domnule Haisanecomplicamsinguriviata pentru ca mi-ai aratat si altfel lucrurile!

Leapsa de la A la Z

A
Age: 20
Allergic: desigur, praf, puf, polen and so on
Animal: papagali si pesti
Actors: neah

B
Birthday and birthplace: 04.09.1992 - Brasov
Bestfriends: Lav, Duuy, Cris, Daniela, Alina, Teo, Mada
Body part on opposite sex: Ochii si … buzele :D
Best feeling in the world: Succesul
Best weather: Nici prea cald nici prea frig
Been in love: Da
Been on stage?: Da, de cateva ori
Believe in yourself: Nu mereu
Believe in life on other planets? : Daaa
Believe in miracles: Daaa
Beleive in magic: Depinde
Believe in God: DA
Beleive in Satan: cred in existenta raului …
Believe in Santa: Nu, fizic doar spiritual
Believe in ghosts/spirits: Din pacate da
Believe in evolution: evolutia aia cu maimutele a lui Darwin nu insa cred ca noi putem evolua mintal, spiritual si tot asa

C
Candy: Neah

Color: Mov
Cried in school: O gramada!
Chocolate/Vanilla: Vanilla
Chinese/Mexican: Mexican
Cake or pie: cake
Countries to visit: Orice din Asia <3 br="br">

D Day or night: Ambele
Danced: Nici mie nu imi vine sa cred dar DA
Danced in the rain: Da
Danced in the street: Da

E
Eggs: Mdea
Eyes: Caprui
Everyone has: sentimente
Ever failed a class: Nope, thanks God

F
First crush: Un vagabontul scolii :))
Full name: Pascu Ioana
First thought waking up: -
Food: Salata bulgareasca
Fruits: Toaaate (cele incercate)

G
Greatest fear: singuratate
Giver or taker: both, I think
Gum: Juicy Fruits
Good luck charms: Neah

H
Hair color: Saten inchis natural dar acum rosu <3 br="br"> Height: 156 cm
Happy: Uneori
How do you want to die: Dintr-o data
Hate: Mnu

I
Ice cream: Da, de fructe!
Instrument: Nu :-s

J
Jewelry: Le ador! :d

K
Kids: deocamdata nu dar vreau :D
Keep a journal: asta e jurnalul meu

L
Love: Logic
Letter: Am scris cateva
Love at first sight: Nu, dar cred ca exista

M
Milk flavour: Simplu
Movie: Windstruck
Marriage: Cat mai curand posibil
McDonalds or KFC: McDonalds

N

Number of piercings: am avut unul dar acum nu mai am
Number: 4
Nickname: TzuTzii

O
One wish: Sa reusesc sa am o familie frumoasa

P
Place you’d like to live: oriunde atat timp cat sunt cu cei dragi
Pepsi/Coke: Pepsi

Q
Questionnaries: Da

R
Reason to cry: multe
Roll your tongue in a circle: aaa da?

S

Song: Yiruma – Kiss the rain
Shoe size: 37,5 - 38
Slept outside: Da si a fost frumos! Pe plaja …
Shower daily: Da
Sing well: Neah
Scientists need to invent: Un aparat de teleportat (sa fie ieftin J)

T
Time for bed: 23:32:11
Thundestorms: Nu, te rog nu!
Touch your tongue to your nose: Ceva mai greu n-avem? J E siiiimplu dude si nu, n-am nasul mare 

U

Understanding: Cred ca sunt indeajuns

V
Vegetable you hate: Hmmm nu stiu
Vegetable you love: Brocoli

W
Weakness: Momentele de singuratate ma fac extrem de vulnerabila
When you grow up: o sa am o familie frumoasa si fericita
Who makes you laugh the most: Mada si Daniela
Worst feeling: Lipsa persoanelor importante din viata mea, plecarile, despartirile …
Where do we go when we die: Intr-un loc in care raul nu exista
Walk with a book on your head: Desigur

X
Xrays: Cred ca da

Y
Year is it now: 2012

Z
Zoo animal: Maimutele :D
Zodiac sign: Fecioara

Doare ...

Ma doare sa imi aduceti mereu aminte cat de frumosi eram sau cat de bine ne intelegeam, ma doare fiecare cuvant pe care mi-l spuneti legat de trecutul meu si al lui, ma doare sa mi se spuna ca noi de fapt inca ne iubim insa ne incapatanam, ma doare sa am impresia ca voi stiti mai bine ce simt decat eu insami. Eram dispusa oricand sa renunt la tot pentru el, la absolut tot, nu imi pasa de nimic pentru ca stiam ca atunci cand il am pe el pot trece peste orice insa cand el mi-a dat drumul iar eu m-am agatat continuu de ceva ce nu exista, voi nu ati vazut, nu ati vazut nimic din toate astea, nu ati vazut cand ma umileam implorandu-l sa isi revina, sa ma iubeasca cum o facea sau macar sa simt ca ma iubeste. Habar nu aveti de cate ori am analizat fiecare situatie dintre noi, fiecare cuvant, fiecare gest, nimic nu mai era in regula cu el, nimic nu mai era asa cum trebuia sa fie, nimic nu era normal. Si nu, nu imi doresc normalitate sau nu am anumite standarde ale normalitatii insa nici nu ma simt bine sa traiesc intr-o lume a lui in care ce era corect si etic din partea mea pentru el erau maruntisuri total lipsite de importanta. Imi doresc o lume alaturi de un om care sa vada la fel ca si mine lucrurile, imi doresc un om care sa fie in stare sa zica ca ma iubeste pentru ceea ce sunt si ca nu e nevoie sa dea nimanui niciun fel de explicatie legata de mine. Am nevoie de un om curajos iar el nu era curajos, el nu iesea in fata pentru mine, fiecare durere prin care treceam nu era alinata ci judecata si mereu mi se aducea aminte ca sunt singura vinovata a fiecarei greseli. E greu sa vrei sa impartasesti cuiva anumite lucruri care iti stau pe suflet iar el sa nu te asculte si sa iti arunce o replica total lipsita de sens fata de ce ii spuneai. Nu aveti cum sa ma intelegeti! Locul asta unde eu scriu nu imi reproseaza niciodata nimic, nu ma face sa ma simt vinovata si nici nu imi da replici fara sens in context. Imi doream adesea sa am un umar pe care sa plang (la propriu, da, un umar) insa nu se putea caci lacrimile mele il murdareau, parul meu ii atingea fata iar oftatul meu ii intensifica durerea de cap. Credeti ca era asa usor? Nu vreau sa imi mai spuneti voi pe cine sa iubesc si cand sa iubesc! Nu vreau sa imi mai amintiti ca mi-am pierdut sansa! Nu vreau sa il mai ridicati in slavi!
Punandu-ma de fiecare data sa imi justific decizia nu faceti decat sa imi aduceti aminte de toate clipele neplacute si facand asta nu o sa imi mai amintesc ce era frumos! Lasati-mi amintirile in pace!       Vreau sa stiu de ce l-am iubit si totodata vreau sa stiu de ce ne-am despartit, chiar nu vreau sa uit de ce l-am iubit! Nu vreau sa uit nimic! Printre sute de lacrimi acum nu imi pot amintii nimic frumos! Imi amintesc tot dar absolut tot ce a fost urat, retraiesc iar fiecare clipa de nesiguranta si de tristete pe care mi-o insufla. Nici fara el nu sunt cel mai fericit om de pe pamant insa macar stiu ca nu am pe nimeni care e menit sa ma faca fericita insa nu o face, macar sunt singura si sunt cat de cat bine.

Urasc ca si acum tot el e victima! Urasc ca niciodata nu e el oaia neagra! Vreau sa ma doara si pe mine capul si sa ma pot plange de asta! El e cel mai bun om de pe pamant insa eu iau decizii pripite, corect? Habar nu aveti cum e sa stii ca un om sta langa tine doar din obisnuita si in niciun caz pentru ca te iubeste! Nu vreau sa ma mai intrebati "DE CE?", gata! Nu mai vreau! Nu mai vreau sa explic nimanui nimic! M-am umilit oricum mult prea mult pentru nimic!

O seara frumoasa va doresc!

P.S: Imi doream sa scriu despre ziua mea si despre cat de frumos a fost insa nu ma ajuta sa ma descarc macar asa ma simt ceva mai bine!

Pentru un el bogat ...

Ei bine uite ca banii nu aduc fericirea, increderea si nici iubirea. Nimic ce are legatura cu sentimentele nu se fundamenteaza pe bani. Banii tai nu ma pot face sa ma indragostesc, bunastarea asta a ta materiala poate fi trecatoare insa carcaterul si sufletul tau vor ramane. De toti banii astia multi ai tai ai putea incerca sa iti cumperi un suflet, ce trist! Sufletele nu se cumpara, sufletele nu stiu ce sunt banii! Ce trist pentru tine dragule! Dar...ce bine pentru noi, altfel cu toate am fi fost ale tale. Nu mai incerca sa ne iei sufletele, noi, femeile nu suntem de vanzare iar tu esti un cretin pentru ca mereu ai crezut asta. Nu regret ca te-am cunoscut, nu regret nimic! Ma bucur ca ti-am demonstrat ca nu ma poti cumpara! Ma bucur ca nu m-am lasat, ma bucur ca nu ti-a iesit jocul ala murdar, ma bucur ca esti singur si sincer, cred ca vei ramane singur!

Cumpara-ti un pat de o persoana, ca sa nu iti fie frig noaptea! Patul tau e prea mare!

Cum e mai bine?

E mai bine sa plangi de fiecare data cand se intampla ceva? Sau e mai bine sa plangi o singura data, atunci cand iti aduci aminte de tot?
Cat doare sa iti aduci aminte de fiecare lucru marunt si sa izbucnesti in lacrimi caci s-au adunat atat de multe pe care nu le-ai spus si peste care credeai ca praful s-a pus, insa nu, ele sunt acolo, toate maruntisurile alea au ramas acolo si intr-o seara ca asta simti ca e mult prea greu sa le mai duci pe toate, asa ca le plangi. Daca o sa ma intrebe cineva acum de ce plang nici macar nu o sa stiu exact de ce plang, imi vin atatea in cap incat nu as stii ce e mai bine sa spun. Simt ca imi este dor de tot, simt ca vrei sa imi faci rau, simt ca imi pierd cei mai importanti oameni, simt cum se destrama tot,  ceea ce candva era un imperiu acum se clatina si in curand va deveni o ruina.
Cum se poate ca cei care sunt cei mai departe de tine sa fie de fapt cei ce sunt cei mai aproape?
Noaptea asta o sa fie noaptea intrebarilor fara raspuns, noaptea in care eu intreb si tot eu incerc sa gasesc un raspuns iar la fiecare eroare in a gasi un raspuns o sa plang si cum niciuna dintre intrerbarile care imi vin acum nu are un raspuns, oare cat o sa plang?

Tu de ce apari iar?
Tu de ce ma iubesti?
Tu cine esti si ce vrei?
La tine ce ma atrage?
Tu de unde esti?
Noi doi existam?
Dar noi doi?
Care dintre noi doi exista de fapt?
Cine suntem impreuna?
Tu de ce ai plecat?
Si tu, tu de ce esti o copila imatura?
Tu de ce te pui mereu pe tine pe primul loc?
Iar tu, tu de ce nu vezi ca nu sunt ok?
Tu, asta care ai zis ca o sa fii mereu langa mine de ce ai disparut?
Ahhh, tu de ce pui mai presus de mine pe toata lumea?
Tu de ce ne faci prosti pe toti?
Tu ce drept ai sa tipi?
Tu de ce nu ai curaj sa ma privesti in ochi?
Tu de ce ai putut sa te joci cu sentimente?
Si tu, tu de ce m-ai invatat sa ranesc?
Tu, cel care m-ai facut sa zambesc de atatea ori azi unde esti?
Tu, cel care esti departe cand ma vei cunoaste imi vei ramane aproape?


Voi toti astia, unde sunteti acum? De ce doar cativa dintre voi stiti ca nu sunt bine? Si de ce stiti doar cei care nu ma puteti lua in brate si nu-mi puteti spune ca o sa fie bine?

Noaptea asta e grea!

Chiar sper ...

ca totul se intampla cu un motiv. Simt ca imi pierd un prieteni desi nu-l pierd, simt ca pleaca cu o bucata din mine si ma doare, ma doare atat de tare ca nu reusesc sa vorbesc, abia mai reusesc sa respir. Ma inec cu lacrimi si imi doresc sa fie doar un vis din care sa ma trezesc cat mai repede, nu vis, cosmar. Ciupeste-ma si spune-mi ca visam urat! Stiu ca dramatizez, stiu ca fac din tantar armasar dar asta sunt si daca tu acum ma judeci nu ma ajuta cu nimic si nici nu ma va schimba.
Intotdeauna am urat despartirile, asta a fost una dintre cele mai grele, sa imi vad un prieten cum pleaca, sa-l aud cum imi spune sa am grija de mine si ca totul va fi bine. Nu, nu va fi bine pentru ca nu o sa mai am pe cine sa sun, nu o sa mai am cu cine sa rad, sa tip, sa incerc sa fac clatite, nu o sa mai am nimic. Pleci cu ceva din mine!

Sper ca o sa fie totul bine!
Love you! :-<




P.S: Tu, ala care spuneai ca o sa ma ajuti mereu acum cand imi e cel mai greu nu esti nicaieri!


Urata seara! Foarte urata!

Dimineață

 Ți-ar plăcea să te trezești în fiecare dimineață alături de ea. Mereu se va trezi prima și te va privi, nu va face zgomot pentru a nu te trezi, la un moment dat va vrea să se dea jos din pat, doar pentru a bea un pahar cu apa rece, noaptea a fost una călduroasă, și acum va încerca din răsputeri să nu te trezească însă tu deja ești treaz doar că știi că îi place să te admire dormind așa că îi faci jocul. Când se dă jos din pat și e cu spatele spre tine deschizi ochii, te uiți lung după ea, poartă iar tricoul alb cu floricele, căzut pe umărul stâng, părul îi este împletit într-o coadă pe o parte însă multe fire au ieșit și acum pare dezordonat, are pielea mai neagră decât de obicei, s-a bronzat și ție îți place. O aștepți cuminte iar când vine e atât de fericită că ești treaz, te săruta iar buzele îi sunt reci căci apa era din frigider, te răcorește. Are umărul acela bronzat atât de evident și de proeminent, nu te poți abține să nu-l săruți, îi place. Se încolăcește pe lângă tine și îsi pune capul pe pieptul tau, te joci cu firele ieșite din părul împletit. Ai vrea să te ridici și tu din pat puțin căci ești amorțit însă nu vrei să o dai la o parte, știi că îi place să pierdeți diminețile în pat așa că o lași în pace. Ea se gudură pe lângă tine, ridică din când în când privirea, se uită atent la tine, chicotește și te sărută. Se dă puțin la o parte căci știe cât de mult îți dorești să te ridici, te lasă să o faci dar vine după tine pe motiv că vrea să pregătească cafeaua, începi să râzi, căci nici tu, nici ea nu beți cafea. Ea îți calcă în urme până la bucătărie, doar ea îți vede acele urme, le simte și totodată se simte protejată pășind în ele. Ajungeți în bucătărie, tu bei apă din frigider iar ea se tolaneste pe un scaun, o întrebi zâmbind de cafea iar ea îți spune șireată: Noi doi nu bem cafea!. Te amuză de fiecare dată, o ridici de pe scaun o iei în brațe și o săruți ușor în frunte. Își toarnă pe degete apă rece și tu nu înțelegi ce vrea să facă, dintr-o dată te stropește și începeți să vă alergați prin casă. Apa e atât de rece dar tu intri în jocul ei ca de obicei. Vă stropiți și vă alergați, ajungeți amândoi în dormitor unde ea se împiedică și cade direct în pat, pe spate, e frumoasă, pentru tine ea e cea mai frumoasă. Îi ridici picioarele în pat și îți pui mâinile reci pe trupul ei, e toată a ta ...

 O dimineață de dragoste!

Carcasă

    Uneori cred că am așteptări prea mari de la persoane pe care nici măcar nu le cunosc sau nu le cunosc cu adevărat. De ce cauți și tu o carcasă când tu ești diferit? De ce îmi demonstrezi și tu că ești superficial când eu te credeam profund și superior? De ce mă simt dezamăgită când nu ar trebui să îmi pese? De ce trec prin asta pentru a "n"-a oară?  

  

 Nu vei știi niciodată că pământul mi-a fugit de sub picioare la prima privire a ta!  

Special

Obișnuiesc să scriu aici câte o mulțumire pentru persoanele foarte dragi mie așa că a venit și rândul tău. Am scris despre mulți oameni importanți pentru mine, te-am mai pomenit și pe tine pe aici însă niciodată nu am scris doar pentru tine, ei bine, uite că o fac azi. E ziua ta și nu pot să fiu lângă tine să îți urez tot ce aș vrea (deși nu prea ai nevoie de urări). Mi-ai fost alături de multe ori și m-ai uitat cam tot de atâtea ori însă ai reușit să mă împaci (aproape fără să faci nimic) de fiecare dată. Chiar dacă probabil am greșit uneori în fața ta și te-am mai și dezamăgit uneori să știi că și tu ai făcut-o și cu toate astea încă te consider fratele meu, nu am avut niciodată unul așa că acum te am pe tine și nu am de gând să te scap de mine prea curând. Am de gând să îți rămân alături chiar și atunci când mă vei alunga pentru că tu m-ai învățat multe, foarte multe și știu că vei continua să mă înveți. Nu cred că lumea vede cât m-am schimbat de când te-am cunoscut însă am reușit să mă schimb destul de mult, mi-ai oferit o putere și o încredere în propriile forțe extraordinară, știu că încă mai greșesc, am să o mai fac și de acum în colo însă sper că vei fi mereu aici să mă corectezi și să mă îndrepți. Nu ești un erou, nu-ți lua lumea în cap! Însă ești special pentru mine, m-ai făcut să îmi dau seama de multe lucruri, am descoperit câte ceva nou la mine prin tine. Mi s-a zis că am încredere în tine pentru că nu te cunosc îndeajuns poate așa era atunci, nu te cunoșteam îndeajuns, poate nici acum nu te cunosc complet însă te cunosc (știu o să râzi și o să zici că mă înșel dar nu e așa). Trăiești viața cel mai intens cred dintre toți, nu pierzi nicio clipă, ai câte un plan făcut pentru orice (mai dai și tu rateuri căci ești om, da ești om, nu ești un zeu așa cum te credeai tu uneori), iei în calcul toate posibilitățile și încerci să faci să fie bine pentru cei de care îți pasă. Ai putut de multe ori să mă omori însă nu ai făcut-o niciodată (tu înțelegi la ce mă refer când zic "omori", e doar un fel de a spune). Mi-ai zis cândva că te vei îndepărta de mine pentru a vedea dacă mă descurc, să știi că am plâns atunci, mi s-a părut anormal și ciudat însă ai avut o perioadă în care te-ai îndepărtat cu adevărat și m-am descurcat însă mi-a fost dor de tine. Pare pueril că fac asta, dar nu e, să știi, chiar nu e ceva pueril, scriu aici lucruri importante pe care nu vreau să le uit și așa că postarea asta sigur peste ani îmi va aduce un zâmbet pe buze deși sper că peste ani să o citim împreună și să ne aducă amândurora un zâmbet. Nu ai zis niciodată și nici o vei face pentru că ăsta ești tu însă știu că și eu sunt importantă pentru tine, chiar sunt sigură, adică la urma urmei ai învățat când e ziua mea, ceea ce e un progres, orice ai zice știu că îți pasă, nu e nevoie să o zici. Știu că mereu vei fi capabil să îmi dai un sfat și să mă îndrumi spre ceea ce crezi tu că e bine, adesea am făcut câte o dramă din ce mi se întâmplă însă tu ai știut să o transformi într-o chestie măruntă care o să treacă și culmea de fiecare dată a trecut. La început te invidiam, știi asta, erai prea fericit, petreceai prea mult, te bucurai prea mult însă acum mă bucur pentru fiecare clipă fericită a ta. Poate de multe ori nu ți-am lăsat impresia că m-am bucurat pentru tine însă să știi că am făcut-o dar încerc uneori să te mai trag cu picioarele pe pământ, tu mă ții pe pământ în anumite situații iar eu în altele. Acum ceva vreme te plângeai că ai nevoie de oamenii tăi dragi deși eu eram lângă tine, mă simțeam aiurea dar te-am înțeles căci asta fac prietenii, te-am înțeles mereu și tu la fel. Ai râs de multe ori de mărunțișurile mele însă de fiecare dată ai scăpat basma curată. Ăsta ești tu, nu vreau să te schimb!

Și pentru că e ziua ta mă gândesc că ar trebui să îți spun și ce-mi doresc eu pentru tine, îmi doresc să ai parte de tot ce meriți (nu mă refer doar la lucruri bune, sper să ți se întâmplă și lucruri rele și grele pe care să le treci și să te întărești), îmi doresc să înveți continuu din tot, îmi doresc să rămâi "my brother from another mother" mult timp de acum în colo, îmi doresc să îți respecți promisiunea făcută față de mine. Sper să întâlnești cât mai mulți oameni de la care să ai ce învăța și să nu îți irosești prea mult timp cu cei care nu merită și de la care nu ai nimic de câștigat. Mi-ar plăcea să reușești să te stăpânești mai des și să știi că toate au un algoritm cu pași ce nu trebuie săriți, aș mai vrea să înveți că nu trebuie să te arunci cu capul înainte atunci când nu ești sigur de ceea ce faci. Ești norocos că ai prieteni care îți sunt alături și care te mai trezesc din când în când.  Nu te lăsa înfrânt de nimic căci ai un imperiu de construit!

 La Mulți Ani!  

You`re simply the best!

Boss you know I love you!

 Ahh mai vreau ceva de la tine: să fii capabil să îmi iei apărarea atunci când merit!  :D ;)


 Chiar îmi doresc să ai răbdare să citești tot, absolut tot!

Mult peste puterile mele ...

Asa e tot ce mi se intampla acum, nu reusesc sa ma mai adun, sa ma mai controlez, sa ma abtin, sa imi tin emotiile in frau, nu mai pot. Imi fuge pamantul de sub picioare si nu pot sa il opresc, nu stiu sa il opresc. Regret ca am plecat atunci cand probabil aveai cea mai mare nevoie de mine, regret ca am fost lasa, regret ca nu am stiut sa invat din greseli, am vazut doar partea urata a lucrurilor iar acum retraiesc tot ce a fost frumos, ma zbat cu miile de ganduri si de imagini ce-mi strabat zilnic mintea, nu mai suport sa te simt prin preajma, imi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata cu mintea si inima spalate de amintiri, oricat ar fi ele de frumoase nu le mai suport, ma chinuie, ma macina, ma seaca. Stiu, suna urat tot ce scriu acum insa amintirile alea ma fac sa fiu mult prea vulnerabila, patetica, jalnica, sensibila, irascibila si dezorganizata. Am dat dovada de lasitate si de egoism, recunosc, nu m-am gandit decat la mine, la cum sa-mi fie mai bine. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu am ramas singura, am multa lume in jur insa peste tot e plin de tine, mintea mea e plina de tine, eu sunt plina de tine si nu mai rezist. Cum imi pot eu permite sa iti cer sa ma mai iubesti? Asa ceva e imposibil, e imposibil sa iubesti un om care te-a calcat in picioare, te sfasiat si acum se intoarce cu ochii plini de lacrimi recunoscand ca a gresit, ce om penibil. As vrea sa fug in alta lume, o lume care nu se va mai intersecta niciodata cu lumea ta dar asta e imposibil. Iarta-ma ca scriu, macar pentru asta iarta-ma.

Trebuie sa invat sa nu patez amintirea a tot ce a fost frumos, sa invat sa nu uit insa sa nu ma mai raneasca, sa invat sa ma gandesc si la restul lumii in afara de mine.

Cand eram pe marginea celei mai adanci prapastii tu ai fost singurul care mi-a intins mana si m-a sprijinit, singurul care m-a ajutat sa nu ma las prada neantului iar eu am abuzat de bunatatea.
Pari un inger, erai un inger uneori.

Vara asta va fi mai rece fara tine insa va fi frumoasa, ei imi vor face o vara frumoasa caci am cei mai buni si mai frumosi prieteni de pe pamant!  

Sa punem sare pe rana

    Asta am facut, am pus sare pe rana, multa sare pe o rana adanca, pe rana nimanui, pe rana mea. Credeam ca e inchisa si cusuta bine dar m-am inselat, firele s-au desfacut si au lasat rana deschisa si adanca, foarte adanca. Am simtit rana dar m-am gandit, probabil, ca e nevoie sa o simt si mai puternic, asa ca, am pus sare. Acum rana arde, ustura, e un amestesc ciudat de senzatii dureroase, amestecul asta imi da dureri de cap si ma face sa spun lucruri care nu trebuie spuse. Nu ar fi trebuit sa scriu dar am mare nevoie sa ma descarc, asa ca sunt iar egoista si scriu. Imi pare rau! Din cauze durerii uneori curg lacrimi, nu ma intelege gresit, nu o fac intentionat. Stii durerea aia care te face sa iti curga lacrimi necontenit fara ca tu sa simti ca plangi? Ei bine asa mi se intampla uneori, spun uneori pentru ca mi se intampla sa si plang tot din cauza ranii, nu aveti voi cum sa va dati seama cum, cand si de ce dar eu stiu. Atunci cand plangu cu adevarat si nu doar curg lacrimi simt ca se rupe ceva din mine si dispare, dispar bucatele mici dar multe, dispar rand pe rand pana am sa ajung sa fiu un vid, probabil. Ma simt melancolica si cred ca asta e cauza a tot ce am facut.
Sa stii ca esti intelept! Stii cum sa iei decizii, stii ce e mai bine pentru toata lumea, stii tot!

Strain ...

dar cunoscut. Incerc sa te cunosc, te accept oricum, vreau sa te cunosc de-a fir a par, sa aflu totul despre tine, sa stiu lucruri pe care nimeni nu le stie, sa stiu toate tampeniile pe care le-ai facut si sa le iubesc, sa te fac sa te ierti, sa ma iubesti. Vreau sa iti faci curaj sa ai ce nimeni nu va mai avea, ai nevoie de mult curaj, te avertizez dar imi doresc sa nu fi las si sa fugi, sa fugi si sa nu te mai intorci. Te implor sa ramai si sa ii infrunti pe toti! Infrunta-i pentru mine! Crezi ca poti? Ai avea oare curajul sa infrunti totul pentru mine? Sa te lupti cu monstri, sa tipi, sa ma tii de mana, sa ma iei in brate, sa ma acoperi, sa ma iubesti, sa faci totul pentru noi, faci asta si pentru tine, nu doar pentru mine, ti-as oferi viata-mi pe tava daca ai avea acest curaj. Mi-e teama de un nou inceput, mi-e frica sa fiu dezamagita iar, nu mai vreau! Cineva, acum cateva luni, mi-a spus ca el atunci cand simte ca apar altfel de sentimente cand de fapt nu ar trebui, se retrage, caci el nu isi bate joc de oameni (el mintea bineinteles, nu a stiut sa se retraga la timp, nu a stiut nimic, era un prost) dar imi doresc ca tu sa stii sa te retragi daca vei crede ca ceea ce simtim sau simt nu trebuie sa existe. Nu ma lasa sa cred ca poate exista ceva daca esti sigur ca nu se poate insa daca exista macar o speranta, oricat de mica, nu mi-o lua, lasa-ma sa profit de ea, lasa-ma sa incerc, te rog lasa-ma!

Ai curajul sa ramai langa mine?

Gandurile mele...

azi fac dragoste! De fapt de cateva zile in continuu fac dragoste! Se amesteca, se contopesc si asa ajung eu sa urasc si sa iubesc in acelasi timp, se cearta si se impaca, se sarut si se mint ajungand intr-un final sa faca dragoste, e dragostea aia dupa cea mai lunga cearta, un fel de impacare, dulce. Imi provocati niste stari ciudate, as vrea sa incetati dar sunteti fericite si nu vreau sa stric asta. Va las in pace! Jucati-va in continuare cu mine, la un moment va veti plictisi de atata dragoste si va veti calma, o sa incepeti certuri nebune pana o sa va eliminati unul pe altul si atunci o sa stiu ce sa fac, ce sa aleg si incotro sa merg.




P.S: Te rog APARI! Am nevoie de tine!

Imi doresc

...sa ma indragostesc de un necunoscut. Vreau sa ies cu strainul asta intr-o noapte calda afara, pe strada, sa fie senin si sa ne uitam la stele, sa radem pana la lacrimi, sa ma alerge iar eu sa ma ascund, sa ma caute, sa ma gaseasca, sa ma sarute fara sa isi dea seama de ce face, sa ma apere de cainele nebun de pe strada pe care locuiesc, sa se bucure, sa fie fericit, spontan dar vreau sa fie un strain care sa ma faca sa am incredere in el din prima secunda.

Oare existi?

As scrie iar ...

dar cu siguranta nu o sa fie vesel asa ca nu mai scriu azi nimic.
Poate maine ...

 O seara faina!

Azi sunt optimista

    Cu fiecare zambet pe care voi, cei care imi sunteti alaturi, mi-l aduceti pe buze ranile mele se inchid, se vindeca. Am senzatia ca atat de multa lume imi vrea binele incat nu ma mai pot opri din zambit, uneori chiar din ras, rad cu lacrimi si ma bucur de tot felul de lucruri marunte. Am realizat ca trebuie sa ma detasez, sa las in spate tot ce a fost si asta datorita oamenilor dragi care imi sunt alaturi. Acum m-as simti vinovata sa continui cu starea mea depresiva cand vad ca imi sunteti alaturi asa ca datorita voua imi revin. A durat mult sa trec peste toate cele intamplate, am facut multe greseli pana am ajuns sa imi dau seama cat de mult raneam insa am invatat, in sfarsit am invatat din ele. Faceam greseli pentru a ma razbuna cand de fapt nu faceam decat sa ranesc oameni nevinovati si-mi pare rau insa mi-am dat seama ca am gresit si acum spun stop, ma opresc. Incep sa am in jurul meu doar persoane care au ceva de spus, i-am lasat in urma pe toti oamenii aia superficiali care ma transformau si pe mine intr-un vid, intr-un gol, in ceva fara sentimente, fara emotii, fara planuri, fara persepctive.
Azi sunt optimista, azi totul e mai frumos, mai vesel, mai interactiv, mai colorat, mai bine dar cu siguranta maine va fi si mai bine.
    Va multumesc ca nu ma lasati sa cad ba din contra ma ajutati sa ma ridic de fiecare dat cand alunec. Voi, toti cei despre care vorbesc aici, sunteti oamenii care merita tot binele:
~ Cele cateva prietene care mi-au ramas alaturi si care m-au sustinut dar mi-au deschis ochii cand greseam cu siguranta imi vor fi alaturi mult timp si de acum in colo.
~ Cea care imi e mai mult decat prietena va fi langa mine tot timpul si eu langa ea, va avea grija de copii mei cand eu nu o sa pot, ma va ajuta de fiecare data cand voi avea nevoie si exact la fel am sa fac si eu, sper ca stii cine esti, pe tine te iubesc extraordinar de tare si iti promit ca orice s-ar intampla nu am sa te las singura nici macar o secunda!
~ Omul asta total necunoscut mie, m-a facut sa ma atasez de el si sa imi doresc sa ii fie bine. Mi-a ridicat de multe ori moralul, mi-a inveselit de foarte multe ori zilele, m-a facut sa ma simt importanta, speciala, mi-a urat nopti la randul "Noaptea Buna!", m-a facut sa realizez ca trecutul trebuie sa ramana in urma, el m-a facut sa inteleg ca ar trebui sa scriu si ceea ce mi se intampla bine,frumos si cu vocea lui am adormit cateva seri la rand.
~ Cel care ma uita cel mai des esti tu, insa cand am cu adevarat o problema tot tu ma ajuti sa o rezolv. Nu prea am secrete fata de tine caci nu pot sa te mint, ma prinzi repede.
~ Tu ma distrezi foarte tare! Datorita tie am ras ultimele zile pana la lacrimi, am facut chestii noi care m-au scos din monotonia asta in care ma blocasem.

    Va multumesc atat celor care mi-au fost alaturi de mult timp dar si voua, cei pe care acum va cunosc dar care ma ajutati si ma faceti sa rad chiar mai mult decat as avea nevoie.

O greseala - o lectie.

     De cate ori nu ai judecat un om dupa aparente? De cate ori nu ai judecat un om dupa vorbele altora? De cate ori nu ai judecat fara sa cunosti? De multe, sunt sigura. Am fost judecata de atatea ori inainte de a ma cunoaste incat s-ar crede ca eu as avea capacitatea de a acorda omului sansa inainte de a-l eticheta, inainte de a-l considera in diferite feluri. Oamenii sunt suflete, sufletele nu trebuie ranite, sufletele au nevoie de protectie deci oamenii au nevoie de protectie. Am gresit si imi pare rau, as vrea sa imi promit ca nu o sa o mai fac dar sunt sigura ca am sa o fac iar, e defectul pe care il avem cu totii, credem ce spun altii si judecam dupa cuvintele altora iar apoi cand vedem ca am gresit regretam, exact ca si mine acum. Am primit o lectie de viata valoaroasa, pe care nu vreau sa o uit si din cauza asta o scriu! De fiecare data cand o sa citesc o sa imi aduc aminte ca nu e bine sa judeci fara sa cunosti! Am cunoscut un om caruia i-am pus o eticheta, total gresita bineinteles, un om cu un suflet mare, un om ambitios, cu caracter si foarte civilizat, in alte cuvinte: am cunoscut un OM. A trecut prin multe insa a demonstrat ca este un suflet puternic, a iertat multe dar nu a uitat nimic, respecta si cu siguranta isi doreste sa fie respectat, sufletul asta are multa ambitie si multe de oferit, merita sa primeasca exact ceea ce daruieste, merita ce e mai bun si sunt sigura ca acest suflet va gasi tot ce e pentru el, tot ce merita. Acest OM si-a primit si totodata invatat lectia, spre deosebire de mine care primesc lectie dupa lectie, asta pentru ca nu invat din ele, o sa depun mai mult efort sa invat si sa vad partea plina a paharului. Merita mult mai mult si va primi! Tu, draga OM, esti special doar pentru ca esti!
Cine ma cred eu sa judec? Cine sunt eu ca sa imi spun parerea despre oamenii pe care nu ii cunosc? Imi doresc sa nu mai fac asta caci pot avea surprize mari.
    Sunt multumita de mine caci cred ca am facut ce trebuia in fata acestui om desi am gresit in fata altuia, am procedat exact asa cum mi s-a parut mie cel mai corect.
   Nu va mai jucati cu sentimentele, caci ele sunt viata iar viata nu e un joc! A te juca cu sufletul unui om, pentru mine, e ca si cum ai rupe o piesa dintr-un puzzle iar apoi sa te astepti ca puzzle-ul sa iasa perfect! Am incercat sa imi mentin pozitia si demnitatea si sper ca am reusit. Imi doresc sa fie corect modul in care am procedat.
    Imi pare rau doar pentru ca m-am lasat si eu dusa de vorbe.
     Toti primim ceea ce meritam! Si toti vom fi judecati dupa cum judecam! Daca de persoana care e langa tine nu iti pasa macar sa iti pese de tine asa ca nu judeca ca nici tu la randul tau sa nu fi judecat!
    La finalul zilei pot spune ca am primit o lectie frumoasa, importanta si de neuitat!
    Iti multumesc strainule! :)

Somn usor!
P.S: Invata sa te pui pe tine pe primul loc apoi ai grija si de restul!

Pacat ca nu ai curaj ...

Zambetul nu are varsta

    Am avut un sfarsit de saptamana  grozav, am petrecut in familie atat sambata cat si duminica. Nu am fost niciodata prea multumita de familia mea (nu vorbesc de parinti ci de rude in general) insa de data asta mi-a placut mult de ea. Sambata l-am sarabtorit pe cel mai mic membru al familiei, a implinit 3 ani si a avut parte de o petrecere cu pusti de varsta lui dar nici noi cei mai mari nu ne-am lasat mai prejos. Am stat si cu copii care m-au distrat in fiecare secunda, le-am urmarit gesturile si i-am clasificat, mi-au placut, imi placeau chiar si cand se certau sau plangeau. I-am vazut cum zambesc si fiecare zambet al lor ma facea sa ma simt fericita, mi-au transmis o stare extraordinara, cred ca am avut parte de un fel de terapie prin zambet.
    Am vazut si oameni ajunsi la maturitate deplina dar care stiu sa se bucure de viata si sa rada ca toata pofta din lume, am ras cu lacrimi de rasul lor. Doamnele despre care vorbesc isi povesteau tot felul de amintiri petrecute fie impreuna fie separat insa chiar daca intamplarea in sine ar putea fi considerata una nu tocmai comica, felul in care ele povesteau te faceau sa razi si fara sa vrei. Nu imi aduc aminte de cand nu am mai ras cu atat de multa pofta, am ras pana mi-au dat lacrimile, uitasem la un moment dat si de ce rad insa pur si simplu nu ma mai puteam opri.
    Cel mai ciudat a fost sa vad ca noi, cei tineri aveam mai putina vlaga ca cei care ne-au dat viata, cei care ne-au crescut, cei care ar putea avea motive sa fie obositi, motive sa se planga, motive sa stea pe ganduri, sa fie ingrijorati ba chiar sa planga, insa nu, ei sunt fericiti, foarte fericiti, sau poate ca timpul i-a invatat sa ascunda mai bine ce au pe dinauntru insa asta e un lucru bun. Noi suntem mai fragili si nu stim sa ne ascundem vulenrabilitatea dar cu siguranta o sa invatam.
    Duminica a fost o alta zi in faimilie insa de data asta a fost vorba de o petrecere surpriza pentru una din verisoarele noastre care locuieste in S.U.A si acum, in vacanta de primavara, a venit aici iar in timpul saptamanii a fost ziua ei. Bunica ei s-a gandit sa ne stranga pe toti ca sa ne cunoasca mai bine sau sa isi reaminteasca de noi. A fost amuzant, emotionant si frumos!

    "Umorul constituie o forta. Nimic nu uneste mai mult oamenii ca rasul." - Lev Nicolaevici Tolstoi

Exterior si interior

    Sunt mult prea mari diferentele, in exterior mi-e bine, foarte bine, s-ar putea chiar sa existe oameni in jurul meu care sa fie invidiosi pentru cat de bine o duc eu...pe exterior. Ei bine, interiorul meu e praf, se destrama, se prabuseste, se pierde. Mi se intampla iar o multime de lucruri, simt furie, teama, lasitate, ma simt lipsita de mine, de cea pe care o stiam inainte. M-am schimbat, din pacate. Mi-ar placea tare mult ca tu sa nu ma mai iubesti, sa stiu ca nu ma mai iubesti! Nu ma mai iubi, te rog frumos! Iubesti un monstru, crede-ma! Nu ai ce sa iubesti la mine! Uita-ma te rog! Daca ai face tot ce te-am rugat s-ar indrepta lucrurile de la sine dar sunt sigura ca nu o sa faci, asa esti tu, un incapatanat care crede ca intotdeauna ce zice si ce face el e corect.
    Nimeni nu ma mai cunoaste exact asa cum sunt! Nici eu nu cred ca ma cunosc prea bine, diferentele de la o zi la alta sunt enorme. Am mai zis asta dar o spun iar: VREAU NISTE SENTIMENTE NOI! vreau sa simt, sa traiesc, sa iubesc! Am nevoie sa iubesc! Vreau sa scap de superificialitatea asta penibila in care am ajunsa sa traiesc. Toate astea nu sunt decat niste cuvinte pentru ca nu stiu daca vreau asta cu adevarat, nu cred ca sunt in stare acum sa iubesc si nici nu cred ca cineva o poate face acum, eu nu ma iubesc de ce m-ar iubi altii? Sunt dezamagita de interiorul meu, de moralitatea mea, de sentimentele mele. Sunt mandra ca reusesc sa-mi indeplinesc toate dorintele si sa imi ating toate scopurile insa nu sunt mandra de dorintele si de scopurile mele.                  Cineva mi-a zis ca dupa ce a citit ce am scris eu pe aici i-am lasat senzatia ca vreau sa ma sinucid. Nu, nu vreau sa ma sinucid! Viata mea e frumoasa dar eu nu stiu sa ma mai bucur! Astept sa imi revin si sper ca se va intampla curand. Sunt optimista mereu insa acum sunt realista, am o perioada in care sunt un om urat si rau.
 
    Abia astept sa fiu iar eu!

Ahh eu rad mult sa stii asa ca fa-o si tu, nici nu stii ce bine iti va prinde!

Nu stiu ...

cine sunt, ce vreau, de unde vin, unde si catre ce ma indrept, ce caut si pe cine caut, ce-mi doresc, ce si cine-mi lipseste. Nu mai stiu nimic acum! Traiesc fiecare clipa fara sa ma gandesc, nici macar o secunda, la urmari, nu cred ca e bine, nu stiu daca e bine. Ce se intampla in mine e animalic!
    Sunt bine, chiar sunt bine! Sunt bine? Ma mint? Nu, nu ma mint! Sunt bine!
    Acum nu imi mai doresc o lume goala, vreau sa fie plina, cat mai plina, sa am de unde sa aleg.

    Imi fierbe sangele, se cutremura venele, gandurile mele alearga, sunt amestecate, majoritatea sentimentelor sunt in vacanta acum, visele mele sunt cosmaruri superbe, lacrimile-mi sunt zambete, zambetul ce-mi apare adesea in coltul gurii e tentat, e parsiv si rau dar totusi e un zambet. Am ochii plini de dorinta, ard de nerabdare, omoara! Atat de multi mi-au zis ca nu pot incat fiecare descurajare m-a facut sa demonstrez ca pot! Ma contrazic? Si ce? Toti o facem, toti avem moment in care ne contrazicem! Sti ce? Nu-mi pasa! Mainile mele o iau razna si ar scrie fiecare cuvant pe care il simt in gand, asta inseamna creativitate, sa nu lasi niciun gand neobservat, sa scri absolut orice iti trece prin minte ca nu cumva sa intampini un blocaj, ei bine eu asta fac, scriu tot ca nu cumva sa ma blochez. Ma descarc iar, ascult obsesiv aceleasi melodii, contradictorii bineinteles. Am un suflet care cere furtuni, vrea sa treaca prin furtuni, am un suflet nebun, nu stie in ce se baga, Vrei furtuna? Iti dau furtuni pana cand te vei satura, iti dau multe furtuni, pentru ca stiu ca tu nu vei ceda, esti prea puternic desi nu pari, esti, eu stiu asta! Da, am un suflet puternic! Nimeni nu vede asta, absolut nimeni nu stie, dar aflati toti acum si-o sa va bateti joc, astea vor fi furtunile pe care le va primi si va trece peste si se va intari. Nu vreau un suflet normal, nu-mi trebuie!
    Traiesc clipe in care ma simt nemuritoare, sfidez tot ce e in jurul meu, stiu ca intr-o zi imi voi primi pedeapsa dar nu fac nimic ca sa impiedic asta! Merit o pedeapsa stiu!

Gata! M-am pierdut, mi-a sunat telefonul si m-am blocat... nu mai scriu ....

Am nevoie de "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului"

Suntem prea ignoranti!

La semafor ...

    Aţi observat vreodată cât de comici suntem noi, oamenii, la semafor? Stăm şi aşteptăm culoare verde, uneori numărăm chiar şi secundele iar când în sfârşit e verde parcă înnebunim şi ne grăbim să ajungem primii pe partea cealaltă a drumului, ne aflăm într-un fel de maraton pe care toţi vrem să îl câştigăm. Azi aţi fost tare comici, mă uitam la voi cum vă grăbiţi, mă uitam că sunteţi în stare să daţi peste oameni doar pentru a ajunge primii stau şi mă întreb: Oare încotro vă îndreptaţi? Şi mai ales de ce vă grăbeaţi?. Cred că îmi plac semafoarele, îmi oferă răgaz să studiez fiecare om de pe partea opusă, e ca şi cum aş analiza altfel de fiinţe total diferite de mine, par a fi din alt univers. Îmi imaginez câte o poveste pentru omul care imi atrage atenţia (sunteţi prea mulţi la semafor iar timpul este prea scurt căci altfel aş putea probabil să am câte o poveste pentru fiecare dintre voi). Astăzi am vazut o bătrânică, aplecată de vreme, pe liniile feţei as fi putut să îi număr anii, mi se părea tristă, se sprijinea într-un băt şi mi-am imaginat că acel băţ este acum înlocuitorul braţului ce o susţinea cândva, braţul omului iubit. Cred că era văduvă şi că suferea mult, mi se părea că a rămas singură pe lume şi că nu mai are niciun fel de aşteptare, avea ochii albaştri şi trişti, era vizibil, prin acei ochii au curs prea multe lacrimi. S-a făcut iar verde şi aici povestea ei, pentru mine, s-a întrerupt. Această bătrânică este doar un exemplu de poveste din miile pe care mi le-am imaginat de fiecare dată când am stat la semafor, probabil nici nu e aşa cum am vazut-o eu, probabil soţul o aştepta de la piaţa, nu ştiu şi nu o să ştiu niciodată, tocmai ăsta cred eu că este farmecul, rămân cu povestea pe care o ştiu doar eu fără ca vreodată să aflu adevarul, pe care sincer nici nu-mi doresc să îl aflu. Am văzut tot felul de oameni la semafor, toţi diferiţi, toţi unici, speciali şi frumoşi.
    Când se face verde şi păşesc pe trecere, uneori am senzaţia că un val puternic mă sufocă, alteori îmi place să văd atât de multă lume venind înspre mine, mi se pare că ne contopim şi pentru câteva secunde suntem un tot. Trecerile de pietoni sunt foarte triste fără pietoni, e îngrozitor când stai şi pe partea cealaltă nu e nimeni care "să-ţi predea ştafeta", uneori lipsa oamenilor de pe partea cealaltă a drumului mă face să mă simt în nesiguranţa: De ce nu sunt oameni acolo? De ce mă duc spre un loc fara suflete? Oare o să fiu în siguranţa? Păşesc nesigură însă ajung cu bine şi atunci ma relaxez, îmi văd în continuare de drum şi uit că m-am temut vreo secundă.
    Ah, dar cât de plăcut este când te întâlneşti cu o persoană dragă şi unul dintre voi trebuie să treacă dar pentru că nu apucaţi să vă hotărâţi, treceţi amândoi şi parcă îţi doreşti să îi sari în gât, în mijlocul trecerii şi să-i spui cât de dor ţi-a fost.
    Ce? Semaforul nu are poveşti! Ei bine, pentru mine semaforul are foarte multe poveşti, poveşti pe care nu le voi ştii niciodată!
.

Atat

Studiu de caz

Sunt puternica, mai puternica decat mi-am imaginat vreodata! Nu sunt puternica in general, sunt puternica pentru ca am reusit sa ma opresc, sa ma abtin ba chiar sa rad de mine. Desi fiecare particica din mine urla si se zbatea am reusit sa ma controlez, nu am nici cea mai mica idee cum. Nu era bine si stiam, probabil mi-ar fi parut rau, mai rau decat imi pare acum, pentru ca da, de ce sa mint? Da, imi pare rau. E diferit, e diferit de tot ce a fost pana acum. Tremuram, eu nu tremur, de data asta s-a intamplat, am tremurat si m-am speriat, doua forte total opuse se zbateau in mine, ratiunea a invins, probabil condusa si de frica. [Imi place sa scriu astfel de articole pe care nimeni nu le intelege si nici nu o sa le inteleaga vreodata]. Ii place sa chinuie dar are un mod special de a o face, e durerea aceea care nu iti place dar o vrei!

Da, mi-a placut dar a fost chinuitor! As mai vrea! :))

E ciudat ...

ma intalneam destul de des cu un el, nu simteam nimic si nu ma atragea in niciun fel, dintr-o data ceva s-a schimbat insa acum nu il mai vad pe el nicaieri desi as vrea, pare disparut.
Tie ti se intampla asta?

Nu i-am acordat absolut deloc atentie pana acum si din nimic lumea mea s-a dat peste cap si il cauta pe el in fiecare colt de pamant. Oare de ce? Unde esti? De ce ai aparut? De ce? De ce vreau iar ceva ce nu am voie? De ce am mofturi? De ce sunt incapatanata? De ce imi vine sa plang? De ce te caut? De ce imi fac griji? De ce exist?

E un an nou

A inceput un an nou! L-am inceput frumos si nebunatic! Am fost iar la Siriu, la Andreea, ador lumea de acolo, oamenii sunt mai faini, mult mai faini! Am aflat ca am accent si cica unul chiar dragut. Am ras mult si am baut destul de mult, atat de mult incat nu prea m-am mai controlat insa nu regret, deobicei nu regret nimic, de ce as regreta acum? Toata lumea a fost grozava! Am acolo niste oameni speciali care chiar tin la mine, nu mi-au zis-o niciodata dar eu stiu, nu incerca sa ma contrazici te rog!

Am trecut prin niste stari in ultima perioada pe care nici eu nu le pot intelege! Ma dezlantui si nici eu nu ma mai recunosc, provoc fara sa vreau dar imi place, calc stramb si asta imi place si mai mult, sunt ca o fiara... Noapte trecerii dintre ani a fost grozava!

 Ah ... ai fost minunat dar tac!
Eu ti-am alergat prin vene ;) 

Melodia asta are unele parti care se potrivesc perfect! <3